Gradinarul rasfatat

N-am mai facut de mult un concurs si imi era dor 🙂

M-am gandit sa rasfat din nou o gradinareasa.

concurs

Tot ce trebuie sa faca pentru a castiga aceste produse, este sa imi povesteasca o amintire din copilarie legata de recoltele toamnei.

Castigatoarea v-a fi extrasa si anuntata duminica seara la ora 21:00 cu random.org

Abia astept sa va citesc povestioarele 🙂

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. simf
    Sep 16, 2016 @ 08:10:24

    Vinete coapte și roșii date prin separator, gem de prune fierbând ușurel și sticle cu bulion culcate-n pături.
    – Măi copchile, tu ți-ai făcut temele de vacanță?
    Of, cât dor cuvintele astea…
    Ardei capia curățat, zacuscă bombănind ușor pe tabla pusă pe aragaz, miros înțepător de oțet de la gogoșarii umflați, mere, pere, alune, struguri.
    – Iar ai mâncat nuci verzi? Ce e pe mâinile tale? Cum te duci la școală așa?
    Offf…
    Toamnă cu roade și început de an școlar în mileniul trecut.

    Răspunde

  2. Elisa
    Sep 16, 2016 @ 14:44:56

    E vacanta de vara. O petrec la parintii mei, adica acasa. Oare in iunie mai sunt straturile verzi si mici de sapat? Ceapa, morcovii, capsunii, ma rog, daca nu, atunci era vacanta de primavara.
    Imi luam un strat la prasit(un strat in Banat este unul lung cat gradina, de doua sute de metri 😀 ) si pe la jumatate ma striga mama la masa. N-ai sa vezi, nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e decat sa termin stratul de prasit.Si nu oricum, nu repede, nu superficial, ci serios, profund cu responsabilitate, fiindca plantele alea, eu le vedeam ca pe partenerii mei de joaca….serioasa.
    Apoi tata ma lauda ca, cica, asa cum sap eu nu sapa nimeni. Normal ca prindeam chef sa mai sap inca un strat. Smecher tatal meu, stia cum sa ma ia ca sa dau tot ce-i mai bun in mine. Cand luam note mari la scoala, nu-mi amintesc sa ma fi laudat.

    Răspunde

  3. Maria
    Sep 16, 2016 @ 15:30:45

    Dacă povestesc două primesc două șanse? 😉
    Nascută fiind de mult, am prins vremea „voluntariatului” la CAP, la strâns de cartofi. Doamne cum uram zilele alea! În nordul țării, dupa 15 august începe toamna, asa că la începutul lunii octombrie îți poți închipui cât de frig e pe ogoare. Îmi amintesc cum plecam de acasă cu vestă de lână (facută de mama) și o basma de-a bunicii pe cap și cum îmi înghețau mâinile de la pământul jilav din care culegeam cartofii. Brrr. Sora mea mai mare îmi povestea că ei făceau foc și coceau cartofi (barabule) și le mancau fierbinți (cu sare dacă aducea care de acasă) – dar eu n-am avut parte.

    Pe lângă culesul de cartofi, culesul porumbului era floare la ureche: dacă erai suficient de responsabil, primeai o seceră și tăiai coceni de porumb dintr-un capăt până în celălalt al ogorului, din loc în loc formai grămezi ce erau încărcate la sfârșit în căruțe. Dacă nu erai suficient de mare sau de responsabil, cărai cât puteai din gramezi la căruță. Nu tu frig, nu mâini înghețate, doar zgârieturi de la frunzele proumbului.

    Răspunde

  4. Violeta
    Sep 16, 2016 @ 17:25:16

    Gandindu-ma la tema concursului, mi-am dat seama ca am ajuns deja la varsta la care ma gandesc cu nostalgie la vremea copilariei mele si uneori imi mai scapa un „pe vremea cand eram eu copil” in fata baietelului meu…
    Pe vremea cand eram eu copil parca aerul era mai curat, oamenii mai buni, florile mai parfumate si fructele mai dulci! Imi amintesc caisele romanesti parfumate si dulci, desi nu sunt fructe de toamna, pentru ca in ultimii ani nu mai rodesc in clima Baraganului. Mi-o amintesc pe bunica, mica de statura si slaba ca un tar, cum cara la cosurile cu cartofi ca un barbat in toata firea. Tonele de porumb si grau trudite cu greu in arsita verii.Si parfumul strugurilor adusi din camp. Culesul viei avea o semnificatie aparte, prilej de adunat toata familia „acasa” pentru degustarea mustului si un fel de retrospectiva a anului….Pentru aceasta perioada din an tata pastra un miel care ajungea friptura langa canile mari de must. Azi pamantul este in asociatia agricola la straini, via nu mai e, pomii nu prea mai rodesc. Iar bunica si tata fac parte din amintirile depanate la mustul facut din cateva vite din curtea casei…asa, din nostalgie!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: