Mini-placintele cu mere si nuci

Cand trebuie sa pui mancare copilului la scoala devi inventiv si cauti solutii. Sa fie si bun, si sanatos, si compact, si usor de impachetat si sa arate bine 🙂

Prajitura cu mere si nuci in varianta impachetata si mini 🙂

Pentru aluat: 100 gr unt, 80 gr zahar, 1 ou, 225 gr faina, praf de copt, 1 lingura lapte, un praf de sare – se pun toate in robot si se framanta aluatul care se lasa apoi la rece o ora sau peste noapte. Pentru umplutura se pun cantitatile dupa gustul fiecaruia: mar razalit, nuca pisata si zahar si se calesc putin.

Din cantitatea de aluat de mai sus mi-au iesit 15 perechi (30 de floricele)

Se intinde aluatul foaie si se taie in fome de ce vreti voi, eu am ales floricele. Se pune in mijloc cate o lingurita de umplutura si apoi se acopera cu inca o forma de aluat. Se preseaza usor cu furculita pe margini sa se lipeasca cele doua bucati de aluat si se inteapa cu furculita in mijloc sa poata iesi aburul la copt.

Se coc 25-30 minute la foc potrivit, pana devin usor aurii pe margini

Nu sunt foarte dulci, acum depinde si de cat zahar folositi la umplutura, eu am pus foarte putin.

Se servesc cu lapte si cu multa pofta 🙂 si sperati sa mai ramana si de pus in pachetul de scoala a doua zi.

Reclame

Telemea marinata

Cand am facut telemeaua acum doua saptamani, am pus de gust si un borcanel de telemea la marinat.

Ulei de floarea soarelui presat la rece, busuioc, ardei iuti, piper boabe, usturoi taiat feliute si evident branza.

Am lasat-o doua saptamani in frigider la marinat

Si aseara am dat atacul la borcan

Yummmmy!

Azi musai sa-mi iau butasi de la busuioc si sa-i pun la caldurica, ca da semne saracul ca nu-i prea place frigul. Altfel raman fara ingrediente la urmatoarele ture 🙂

Am comis-o

Din exces de graba am pus la fiert tot laptele, de obicei opresc de baut si de branza separat. Cand s-a racit pana la temperatura buna sa-i pun cheag sa-l fac telemea, vezi sa nu se mai coaguleze. Normal, un lapte pasteurizat la temperatura inalta nu mai coaguleaza. Asa ca l-am pus din nou la foc, cu tot cu cheagul in el, i-am pus si niste otet sa-l ajut sa se adune si am obtinut un fel branza dulce-urda care se imprastia in toate directiile.

Nu-i bai. I-am pus un pic de sare, doua oua si niste unt,

l-am mai pus putin pe foc pana a inceput sa se lege cat de cat, apoi l-am turnat in niste cani si l-am dat la frigider.

Am sperat ca se v-a mai lega la rece dar nu pe cat m-am asteptat. Sta relativ felie dar cu grija.

Merge insa de minune cu taitei, in sandvis cald sau cu branza.

Din greseli invatam 🙂

Urda

Nu ne-am rabdat asera si am gustat branza, un deliciu. Branza telemea proaspata, usor sarata, molcuta si gustoasa, imi era dor 🙂

Si dupa cum va spuneam, din zerul ramas de la branza am facut urda.

Se fierbe zerul pana se aduna urda, ca sa-l ajut, am pus o lingura de otet. S-a adunat imediat.

Apoi am strecurat urda.

Nu a iesti grozav de multa, insa suficienta cat sa fac copilului niste briose cu urda si afine de padure pentru pus la scoala.

Azi framant ceva cu zerul ramas 🙂

Cate bunatati poti sa faci din niste lapte !

Next-level: Branza telemea

Am incercat pana acum de toate: iaurt, kefir, smantana, lapte prins, branza dulce, branza de kefir, unt si nu mai stiu ce. Acum a venit vremea sa trecem la treburi mai serioase: branza si cascaval.

Nu stiu de ce pana acum cand auzeam de cuvantul cheag parca vorbeai de lucruri sfinte, ceva de neatins pentru mine. Am prins curaj, plus niste curiozitate care ma manca de ceva vreme si am pus mana de am facut branza. Nu e chiar asa mare filozofie, zic eu, acum dupa ce am experimentat si acest lucru.

Am primit o mostra de cheag natural, cu care bineinteles ca m-am plimbat pe autobus in mana pana acasa, nu care cumva sa il vars in geanta, si pe care o tineam cu eticheta spre mine. Va dati seama ca m-am distrat copios de mutrele oamenilor care se uitau curiosi la borcanelul cu substanta usor galbuie pe care il tineam in mana cu atata grija 😛

Dar sa lasam prostioarele si sa trecem la treburi serioase 🙂

Am luat 3 L lapte de bivolita pe care l-am incazit usor, cat sa fie doar caldut si in care am pus doza de cheag diluat cu putina apa.

Dupa nici 5 minute s-a produs minunea 🙂 L-am taiat usor cu cutitul

L-am pus la strecurat

Apoi l-am agatat la scurs pana dimineata

M-am ales cu 1,4 kg de branza si 1,5 L de zer din care vreau sa mai scot niste urda 🙂

Am facut o saramura in care am pus botul de branza si acum astept cu nerabdare ziua de maine sa o gust

Next step – urda, cascaval, mozzarella … 🙂 Abia astept!

Ulei iute

L-am vazut la simplitaly si mi-am adus aminte de el. Si cum de la Zilele Recoltei nu am putut pleca cu mana goala ci m-am ales cu niste ulei presat la rece si ceva ardei iuti mari, tare frumosi si portocalii – ca eu aveam doar rosii si mici – am purces la produs ulei iute, numa bun de pus pe orice 😀

Am tocat ardeii mici si o parte din cel mare proaspat – nu-mi fac griji ca s-ar strica ca sigur nu apuca, sunt doar 50 ml – si i-am amestecat in ulei.

Daca o sa reziste mai multa vreme neconsumat – miram-as – o sa-l strecor si o sa-l pun la frigider 🙂

O sa stea cateva zile la macerat sa ia bine iuteala si apoi il scot la consum 🙂 Cred ca o sa fie cam iute ca aia mici is foc 🙂 da nu-i bai, o sa fie fix pe gustul meu.

Chitonag de gutui

Printre retete prafuite de timp am gasit si reteta asta. Chitonag de gutui sau cas de gutui.

E o pasta groasa de gutui care se taie cu cutitul. Un dulce bun si vechi.

Am curatat de cotor gutuile si le-am dat prin robot, apoi am pus zahar pe ele, cam 1 kg jumatate la 5 kg de gutui si le-am lasat pana a doua zi sa lase zeama. Am pus amestecul la fiert si l-am lasat sa fiarba pana s-a ingrosat bine de tot si a devenit super lipicios.

Am luat apoi cu lingura si am dat amestecul prin sita

obtinand astfel o pasta foarte fina

pe care am intins-o in tava de la cuptor tapetata cu hartie de copt

Apoi am mai facut inca o portie pe care am condimentat-o cu scortisoara din belsug

Le-am lasat la foc mic 50-70 grade, cu usa cuptorului deschisa, cateva ore bune pana s-a uscat bine, aruncand din cand in cand cate o privire si incercand cu degetul daca a prins crusta

Cand a fost gata, am taiat-o romburi – aici e varianta cu scortisoara

Se vede cum a devenit usor lucioasa, semn ca e uscata

Se poate depozita tavalita in zahar praf si asezata intre foi de copt in cutii inchise ermetic. Se serveste ca atare in loc de jeleuri sau rahat sau se poate servi precum in peninsula Iberica – unde se numeste Dulce de Membrillo – cu cascaval si nuci.

Restul de compozitie, pe care nu am mai reusit sa o dau prin sita din motive de basici la degete, am pus-o la borcan ca pe orice dulceata.

Previous Older Entries